Lefkada-insula de vis in Marea Ionica (part 2)

Ziua cinci - explorarea insulei pe ATV
Ne-am gandit ca la jumatatea vacantei sa facem si o aventura montana, am inceput prin a ne inchiria ATV-uri, doua le-am luat din Vasiliki, de la gazda noastra cu 15euro pe zi plus combustibil, iar noi am mers pana in Nidri, de unde am inchiriat al treilea ATV cu 20 euro. Diferenta a fost ca la 15 euro aveai conditia sa nu depasesti 120km, la noi numarul de kilometri fiind nelimitat. Dupa ce ne-am adunat, am mancat micul dejun si bineinteles contrele de rigoare, nelipsite pe toata durata vacantei, am plecat spre primul obiectiv propus in acea zi. Am plecat din Nidri dupa indicatoare spre cascada, am mers cam 3 km in total pana in parcare.


De aici am luat-o la picior pana la cascada, pe drum este un peisaj de munte stancos cu destul de multa vegetatie, singura problema a fost seceta care a mai scazut debitul apei si bineinteles spectaculozitatea cascadei.
La baza cascadei se putea face baie, apa atingea o adancime de 1.5m, nu era foarte rece, dar foarte limpede. Ne-am inghesuit la poze, vin destui turisti la acest obiectiv, dupa care am facut cale intoarsa catre ATV-uri. Am plecat mai departe spre Kolivata, nea Nicu gazda noastra, ne-a spus ca merita vizitat, asa ca am continuat drumul Vafkeri-Platistoma, dar unde am gresit drumul si ne-am trezit pe un alt drum inapoi spre Nidri.

Peisajul pe drum este spectaculos, urcand pe munte aveam in fata ochilor insulele din jur si marea linistita.

In golful din Nidri am zarit sute de barci neancorate la mal, creand o imagine fascinanta. O imagine ce nu am ezitat sa o imortalizam, dat fiind ca nu te intalnesti zilnic cu astfel de imagini in fata ochilor.

Ratand drumul spre Kolivata s-a trecut la schimbarea planului, ne-am intors o bucata de drum inapoi pentru a ne continua traseul spre Englouvi. Drumul era in munte cu multe serpentine, peisaje din ce in ce mai frumoase, altitudinea la care ne aflam crestea treptat, ajungand pana aproape de varful cel mai inalt al insulei de 1157m, unde se gasea o statie meteo.

Pe drum se gasesc indicatoare catre diverse manastiri, mai vechi sau mai noi, pamanturile sunt cultivate cu vita de vie si nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut chiar si un vultur rotind deasupra noastra. Drumul l-am continuat spre Agios Ilias pana in Vasiliki, de aici ne-am despartit, colegii de suferinta terminandu-si limita de kilometri, iar noi am mers pe drumul principal din vest pana la intersectia cu plajele Porto Katsiki, Egremni pentru a junge pana in cel mai sudic capat al insulei, Cape Dukato.

Drumul era proaspat asfaltat pe ultima portiune, foarte liber si incredibil de placut. Soarele arzator si adierea vantului crescand placerea plimbarii pe ATV.

La far imaginile sunt absolut fermecatoare, ai in fata ochilor insule muntoase, cred la fel de spectaculoase ca si Lefkada, iar partea vestica a insulei cu stanci abrupte aproape ca te infioara cand te apropii de margine, o lucrare maiastra creata de marea ce neincetat isi izbeste valurile de stancile calcaloare de secole.

Dupa ora 19.00 se lasa racoare, in zona de munte printre padurile de pini simti o diferenta de temperatura de cateva grade. Si cum nu e zi fara peripetii, aproape de Athani, adica la vreo 20km de Vasiliki ne-am trezit ca ATV-ul arata la combustibil de la 4 linii direct 1 linie sau 2, depinde daca urcam sau coboram. Am oprit in Athani pentru a afla cea mai apropiata statie de benzina si, bineinteles ca era tocmai in Vasiliki. Am trecut la apelul de urgenta si ne-am sunat unul din prieteni ramas in Vasiliki pentru a ne veni in intampinare pe drum in caz de ne opream definitiv. Problema s-a rezolvat aproape de Vasiliki, la Agios Petros, cam la vreo 4km de prima statie de benzina, si ne-am continuat drumul pana la Nidri sa predam jucaria.
Ziua sase - croaziera cu Makedonia Palace
Ziua am inceput-o dis de dimineata pentru a fi in Nidri in jurul orei 9, pentru a ne imbarca pentru croaziera. Drumul dintre Vasiliki si Nidri dureaza cam 30 min. cu masina, iar pentru siguranta se poata lasa masina intr-una din cele 2 parcari ale orasului, gratuit.

In port se ajunge relativ usor, orasul Nidri fiind micut, aici gasind destul de multa lume si trei nave pregatite pentru croaziera. Traseul este acelasi, asa ca ne-am apucat sa intrebam pretul, toti aveau acelasi pret de 17,5 euro de persoana, dar am ajuns la 15 euro pentru ca eram 7 persoane si au lasat imediat la pret. Plecarea se face in jurul orei 10, ajunge pana in punctul sudic al insulei, Cape Dukato.

Din sud isi continua traseul pe partea vestica a insulei, este partea cea mai spectaculoasa a insulei, unde se poate vedea albastrul marii reflectat pe stancile calcaroase.

Avem o trecere rapida pe langa plaja Porto Katsiki, considerata una din cele mai frumoase plaje ale Marii Ionice si ale Greciei.
Dupa o ora si ceva de mers cu vaporul, avem parte de prima oprire pe plaja Egremni, unde se poate face baie, se poate sari chiar de pe vapor, de la orice nivel, nimeni nu iti interzice nimic.
Plaja era goala, aveam sa ne dam seama dupa croaziera ca plaja este intre Egremni si Porto Katsiki. Cand am ajuns la plaja am descoperit diferenta intre nava Makedonia Palace si celelalte doua nave, in sensul ca, coborarea spre plaja la noi se facea la mal, iar la ceilalti rai lasat in apa langa mal, fapt ce micsora numarul celor ce coborau de pe vas.

Stationarea a fost de 30 minute, dupa care ne-am continuat traseul, s-a apropiat mai mult de plaja Porto Katsiki pentru poze si s-a indreptat apoi spre insula Kefalonia.

Oprirea pe Kefalonia a fost de 45 minute, timp in care aveai timp sa iti achizitionezi cateva suveniruri din port sau sa te plimbi pe micile stradute din jur.

In jurul portului sunt cateva taverne, nu prea aveai timp sa mananci, dar preturile erau ca cele de pe Lefkada, iar in market preturile erau la fel, mai ales la bere, era bautura pe care o cautam si costa 1 euro doza de 0,5l. In taverne si marketuri nu gasesti decat 3 sau 4 marci de bere si toate sunt facute in Grecia: Mythos, Amstel, Heineken, diferenta este ca in market dai in jur de 1 euro, iar la taverna dai in jur de 3 euro.

Drumul l-am urmat pana pe micuta insula Ithaka, unde am luat si masa de pranz, aici sunt cateva taverne care se anima odata cu sosirea navelor de croaziera, cursele fiind zilnice tot sezonul. Masa am luat-o la Oasis, preturile sunt mai mari pe aceasta insula, noi ne-am rezumat la placinta cu carne de pui si ne-am pastrat pentru a lua cina in Nidri.

Dupa masa ne-am pornit la drum si ne-am lasat leganati de nava ce se lasa in voia valurilor, fiind la un pas de a atipi, dar ne trezea capitanul care ne anunta diverse promotii la bauturile de la barul navei. Croaziera a continuat pana la pestera Papanikolau, loc in care se spune ca un submarin condus de un capitan grec s-a ascuns aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial de nemti. Pestera este in partea sudica a insulei Meganisi, o insula micuta aflata la 3,5 mile nautice de Nidri.

Insula Skorpios, loc pe langa care am trecut si unde am avut ocazia sa facem baie, este locul unde isi petrecea verile magnatul grec Onassis. Casa aflata pe insula este tipic greceasca, insula fiind plina de vegetatie, fiind un loc ideal pentru relaxare.
Intr-unul din golfurile insulei am oprit pentru o scurta oprire de 30 minute, timp in care aveam timp sa ne scaldam in apele limpezi. Plaja era foarte mica, nu erau decat vreo 3m latime si era delimitata de un gard inalt pentru a nu ajunge pe proprietatea Athinei Onassis, nepoata ce a mostenit o mare parte din avere.
In Nidri am ajuns in jurul orei 19, moment in care fiind cu doua masini, ne-am separat, unii preferand sa mearga direct in Vasiliki. Noi ne-am continuat petrecerea timpului mergand spre taverna Dimitrios, o taverna situata in satul Paleokatouna pe dealurile Nidri. Privelistea este absolut fermecatoare, de aici poti vedea orasul Nidri si chiar ultimele insulele vizitate in croaziera. Preturile sunt foarte bune, iar mancarea este delicioasa, chiar daca au feluri de mancare de tip grill si cateva feluri gatite. Portiile sunt generoase, tzatziki este urias, iar pe terasa se gaseste si un motan cersetor ce te ajuta sa iti termini mancarea din farfurie, in cazul in care nu reusesti sa mananci tot. A fost o zi frumoasa terminata in acelasi mod, fiind pregatiti pentru ultimele zile.

Ziua sapte si opt - plaja Egremni, primitoare si fermecatoare

Aceste ultime zile le-am petrecut pe aceeasi plaja primitoare, faptul ca trebuie sa cobori 350 trepte si la intoarcere sa le urci nu mai este luat in considerare cand simti cum esti atras naturii.

Plaja este lunga si destul de libera, este locul ideal pentru relaxare, liniste si curata chiar daca pe plaja nu se gaseste nici un cos de gunoi. Acest loc impune respect si fiecare dintre noi nu si-a permis sa pateze aceasta frumusete a naturii cu deseuri.
In prima seara am facut o oprire la barul de la capatul scarilor, un bar ce iti ofera o priveliste superba, loc unde poti vedea apusul de soare si sa bei o citronada.

Muzica are si ea rolul ei in acest tablou, fiind aleasa parca sa intregeasca aceasta frumusete a naturii, ce se arata in toata splendoarea ei in fata ochilor nostri.

Seara ne-am luat cina la taverna Greco Levante, taverna ce isi are pozitia la cateva sute de metri pe drumul principal de la indicatorul spre Egremni. Oamenii sunt amabili, pozitia tavernei ofera un tablou remarcabil ce poate fi imortalizat cu ajutorul aparatelor foto, iar mancarea delicioasa cu portii uriase contribuie la incantarea pe care o lasa aceasta insula in sufletele noastre.

Dimineata ultimei zile ne-am petrecut-o unii la plaja, iar temerarii la scuba dive. Costul este de 50 euro de persoana, include echipament complet, un training teoretic, un training in apa aproape de locul scufundarii si scufundarea pana la aproape 10m adancime, timp de 40 minute. Fauna este remarcabila, diversitate de pesti, stele de mare si un peisaj marin stancos fermecator. Ultima zi de plaja am petrecut-o in acelasi loc dupa ora pranzului, doar ca acuma am lasat masina parcata la marginea drumului spre plaja, parcarea fiind de 4 euro pe zi, iar distanta pana la plaja fiind aproximativ egala.

La baza scarii sunt cateva sezlonguri cu umbrela, in rest plaja este goala, avand suficient spatiu pentru a ne gasi un loc la o distanta considerabila de alti turisti.


Apusul de soare l-am petrecut la terasa de pe plaja, o terasa simpla si primitoare.
Fiind ultima zi de plaja am inceput sa simtim parerea de rau ca in 24 ore vom parasi aceasta insula, dar regretul a trecut cu o gura de retsina rece si un snacks, pentru ca orice suferinta trece prin stomac.
Odata cu apusul de soare s-a incheiat si aventura noastra pe insula Lefkada pe anul 2009, dar am ramas cu promisiunea ca vom reveni candva si poate vom petrece mai mult timp.

Apusul de soare a fost acompaniat de muzica de la bar, o melodie melancolica pe ritmuri spaniole fiind aleasa pentru acest moment, mai exact melodia Trista pena, provocand o tristete in cadrul grupului, adancind parca si mai mult regretul ca vacanta s-a terminat.

Ziua noua - drumul spre casa

Am plecat in jurul orei 12 din Vasiliki, am facut o oprire in Nidri pentru suveniruri, am mancat rapid la o taverna pe drumul spre Lefkada dupa care am parasit insula in jurul orei 16. Drumul l-am continuat spre Ioannina pana pe autostrada, si mai departe spre Salonic. Dupa Salonic am incurcat drumul, dar am reusit sa rezolvam si aceasta situatie, intrand in Bulgaria in jurul orei 22. Bulgaria am traversat-o intreaga noapte fara probleme, in jurul orei 5 ajungand la Giurgiu. Drumul spre casa intrase pe ultima suta, iar povestea noastra despre vacanta petrecuta pe insula Lefkada se incheie, dar urmeaza alte vacante si excursii la fel de interesante.

Lefkada-insula de vis in Marea Ionica (part 1)

Vacanta de vis pe insula Lefkada va ramane in inimile noastre ca fiind una din cele mai frumoase. Am avut parte de peisaje exceptionale, munti cu inaltimi de pana la 1157m si marea de un albastru ce te cucerea de la prima privire. Am petrecut 9 zile pe aceasta insula idilica, inca neexploatata la maxim, ceea ce ii sporeste farmecul.
Prima zi - drumul
Plecarea a fost facuta in jurul orei 3.30 din Bucuresti, drumul a fost foarte bun pana in Sofia, singurul moment de emotie a fost atunci cand un politist bulgar ne-a aratat semnul de STOP, iar noi ne-am continuat drumul doar cu o reducere a vitezei, fapt ce a dus la iritarea organului. Intrarea in Sofia a fost facuta in jurul orei 8.00, am prins aglomeratia de dimineata, dar am iesit relativ usor, chiar daca GPS-ul avand un soft mai vechi, a facut ceva figuri si ne-a bagat pe niste stradute ciudate. Ne-am continuat drumul spre Kulata, la granita ajungand in jurul orei 11.00 avand o singura pauza pe traseul de tranzitare a Bulgariei.
In Grecia drumul incepe direct pe noua autostrada care este inca in lucru, se intra pe drumul vechi de vreo doua-trei ori, pana aproape de Salonic, de acolo drumul l-am efectuat pe autostrada spre Atena, de aici pe autostrada 2 - nou construita - spre Ioannina. Autostrada 2 este spectaculoasa cu multe tunele, unele dintre ele lungi de peste 5 km si peisaje spectaculoase de munte. Din Ioannina am mers spre Preveza pe un drum national in jur de 100 km, drumul l-am continuat printr-un tunel pe sub apa, taxa de 3 euro la iesire si intrarea pe insula Lefkada.
Pe insula intrarea se face pe un pod de metal si am intrat direct in orasul Lefkada, noi am continuat drumul prin Nidri pana in Vasiliki la benzinaria BP Petroleum, punct de intalnire dat de gazda noastra, aveam sa aflam ca aceea era benzinaria lui, pe langa pensiune, un magazin alimentar si doua taverne. Ora finala de sosire a fost in jurul orei 19.00, pe intreg drumul avand cam 5 opriri pentru mancat sau relaxare. Am gasit relativ usor benzinaria, am discutat cu domnul Nikos despre cele 4 camere pe care le rezervasem inca din luna mai la pretul de 15 euro/noapte per studio cu A/C, TV, bucatarie, baie, si am urmarit scuterul lui pana la destinatia finala. Curtea in care isi avea locatia pensiunea era o gradina exotica cu palmieri, alte plante specifice zonei si o salcie imensa ce iti oferea umbra si racoare pe timpul zilei.

Si cum oboseala si-a spus cuvantul au aparut discutii referitoare la camere si chiar la renuntarea lor, dar intr-un final s-au calmat spiritele si am mers la malul marii pentru a lua masa in Vasiliki.

In aceeasi locatie unde eram cazati erau numai romani, iar femeia care lucra in casa era tot romanca si bineinteles ca am gasit inca un roman chiar la prima taverna la care am mancat. Cam asta a fost in prima zi, dupa care am inceput planurile pentru urmatoarele zile, cum sa ne petrecem vacanta in Vasiliki si prin imprejurimi.
Ziua doi - plaja Agiofili

Dupa un somn binemeritat ne-am trezit un pic mai degajati fata de incordarea ce se asternuse intre noi cu o seara inainte de la sosire pana dupa luarea cinei, fapt ce a dus la o relaxare binemeritata si cumva ne-am concentrat spre zilele ce urmau sa vina. Dupa un mic dejun usor pregatit chiar in studio am plecat spre a descoperi noi locuri. Nea Nicu cum ii spuneam noi d-lui. Nikos ne-a indrumat spre plaja Agiofili, fiind cea mai apropiata de Vasiliki si destul de frumoasa din ceea ce ne-a spus. Zis si facut, ne-am aprovizionat din market cu bere si apa, am gasit chiar un cuplu de romani care venea de la aceasta plaja si ne-a indrumat cum putem ajunge pe jos pana acolo.

Am pornit la drum, un drum de pamant si piatra prin soare la ora 12, deja ni se parea o misiune imposibila, incepusem sa deliram de la caldura si vroiam sa revenim inapoi in Vasiliki unde vazusem cate mici plaje si o apa curata de un albastru ca cerul. Dupa o ora si ceva de drum prin munte am zarit plaja, apa si imediat ne-am capatat zambetul grabindu-ne sa intram in apa sa ne racorim.

Apa cristalina este perfecta pentru snorkeling, si cum aveam un echipament complet am putut admira fauna marii Ionice, se putea admira pana la o adancime de aproape 10 metri.

Plaja este cu pietre, dar poti lua sezlonguri sau chiar sa stai direct pe plaja, singura problema ar fi ca nu prea e umbradecat daca vii cu propria umbrela. Si cum noi nu aveam, am inceput sa ne ascundem printre pietre, dar fara un rezultat foarte bun fiindca soarele ardea cu putere, asa ca ne-am decis sa luam primul vaporas ce pleca din port din Vasiliki, si pe care din motive "economice" nu l-am luat, ajungand la plaja din doua in doua ore. In jurul orei 16 a aparut si vaporasul, ne-am imbarcat, ne-am facut poze si ne-am trezit cu un grec masiv ce a venit sa ne ceara tichetul, spunandu-i ca am ajuns pe jos la plaja, a suras si ne-a transmis ca pretul de 5 euro/persoana perceput de el este pentru un drum dus-intors, iar noi va trebui sa platim pret intreg chiar daca facem doar un drum. Drumul de intoarcere spre port iti ofera un peisaj spectaculos cu munti inalti, barcute pe mare si windsurferi, Vasiliki fiind o statiune recunoscuta pentru windsurfing. Cum am ajuns la mal ne-am indreptat spre o taverna de pe malul marii pentru a ne potoli foamea. Am mancat la Taverna Alexander, mancare foarte buna, portii mari, supa de peste (cam scumpa, 8 euro, bucatareasa este romanca), mousaka la pretul de 7 euro, dar imensa si alte mancaruri cu specific grecesc. Spre seara am dat o fuga spre Lefkada pentru a cumpara cantitati mai mari de bere si apa crezand ca vom gasi preturi mai bune la supermarketurile mai mari. Din pacate primul supermarket pe care l-am gasit in drum, Lidl, exact atunci isi inchidea portile, adica la ora 20.00 pentru ca era sambata. Am reusit sa gasim in drum supermarketul Spar, tot la 20.00 inchidea, dar ne-a dat voie sa facem cumparaturi. Preturile nu erau extraordinare, asa ca ne-am facut provizii doar pentru 2-3 zile. Seara ne-am petrecut-o in curtea casei facand planuri pentru a incepe sa descoperim plajele din vestul insulei, renumite pentru frumusete.
Ziua trei - Plaja Mylos - frumusete idilica
Odata cu ivirea zorilor am facut ochi, ne-am pus pe mancat micul dejun in pas alergator, ne-am urcat 6 persoane in masina, nu am vazut vreun politist pe insula in tot sejurul nostru, si am pornit la drum prin Agios Petros spre plaje. Ne propusesem sa vedem trei plaje in aceasta zi, dar prima la care am ajuns ne-a alungat planurile si am decis sa mergem direct spre plaja Mylos. Plaja Pefkoulia a fost in drumul nostru, am coborat pana la ea, erau cateva corturi asezate printre pini, pentru a se ascunde de soarele tare.


Am ajuns in Agios Nikitas, am lasat masina pe marginea drumului, am inceput sa intrebam de plaja Mylos si afland ca este in zona, am plecat spre ea fara a sti ce drum vom intalni. Dupa taverna Poseidon, se mananca foarte bine la aceasta taverna si au preturi bune, se vede o sageata catre plaja. Am urcat scarile pana am ajuns pe o poteca de munte pe care am urmat-o in jur de 25-30 minute pana am ajuns in locul care ne-a impresionat de la prima vedere.


Poteca are o bucata ascendenta in jur de 15 min. dupa care am ajuns in varful acelui deal, de acolo incepe o coborare destul de abrupta pe niste trepte din piatra si pamant.


Dar deja imaginea de vis a plajei si a marii ce loveste usor malul ne controleaza mintile si nu mai avem puterea sa spunem ca suntem obositi sau ca e prea cald pentru a mai cobori.


Plaja are in partea de sus nisip, iar in partea dinspre apa sunt pietricele, nu foarte dureroase, ci ai senzatia unui masaj la talpi relaxant pana la un moment dat, pentru ca nu aveam talpile obisnuite pentru asemenea suprafete.


Ne-am asezat tabara undeva in partea stanga langa cateva pietre, unde aveam o bucata de umbra, pentru a soarbe o bere si pentru a ne desfata cu apa numai buna pentru scaldat. Aici ne-am folosit de pietrele ce stateau la malul marii si primeau cu bucurie micile valuri, pentru a sari in apa, nivelul apei atinge dupa 4-5m deja o adancime de peste 2m si este perfecta pentru sarituri de la un metru, atat cat avea peste nivelul apei "piatra-trambulina".


Dupa cateva zeci de minute de scaldat ne-am mutat in partea cea mai din stanga a plajei unde nu ajunge soarele, avand umbra toata ziua. Aici ne-am intins rogojinele si am dormit putin fiind leganati de simfonia valurilor si mangaiati de adierea vantului.


Apa era de un albastru ceresc, iar pietrele din apa pline de vegetatie dadeau impresia unor nori negri ce stau pe loc. Spre dupa-amiaza s-a marit viteza vantului si valurile au crescut in intensitate si marime, lovind pietrele cu o placere nebuna lasand spuma sa gadile malul apei.


Aproape de ora 18 am plecat incantati de pe aceasta plaja cu gandul ca vom reveni intr-un sejur viitor. Ne-am oprit la intoarcere pentru a ne infrupta cu mancaruri grecesti la taverna Poseidon unde am mancat o supa de peste buna (5 euro/ portia) si un fel doi ce ne-a satisfacut. Seara am iesit in Vasiliki pe faleza marii pana ce am ajuns la un club cu muzica noua greceasca si chiar internationala, au avut chiar 3-4 melodii romanesti dance.


Clubul este micut, are 5 mese, dar in jurul orei 2 noaptea (duminica spre luni), era deja aglomerat, majoritatea era dominata de greci, atmosfera insa era placuta si ne-a relaxat, mergand la culcare cu gandul la plaja ce ne-a incatat in timpul zilei. Urmeaza alte plaje si alte aventuri in urmatoarele zile ramase pana la finalul vacantei.
Ziua patru - plajele Kavalikefta, Megali Petra
Era prima zi a saptamanii si deja a patra zi a noastra pe insula Lefkada, zi in care ne-am propus sa continuam cu relaxarea pe plajele din vestul insulei. Am plecat in cursul diminetii cu masina spre Kalamitsi, de acolo am urmat drumul spre stanga pana la plaje, este o parcare mica fara plata chiar acolo. Pe drum ne-am incantat urechile cu hiturile grecesti 2009, printre ele, unul ne-a incatat foarte mult, Thanos Petrelis - 1,2,3, un hit ce il mai ascultam inca. Drumul are cam 20 km, ultima parte a drumului este mai ingust, dar nu este o problema chiar daca te intersectezi cu alta masina. Drumul este asfaltat in intregime, singurul aspect care te sperie putin sunt curbele in ac de par in panta, dar suficient de libere sa nu fii stresat in trafic.


Privelistea de pe drum este spectaculoasa si te face sa opresti de cateva ori pentru a imortaliza peisajele.


La plaja Kavalikefta sunt ceva pietre mari pe langa trebuie sa te strecori, dar aici gasesti cateva sezlonguri, pretul era de 6 euro pentru 2 sezlonguri si o umbrela. Langa plaja se gaseste un beach bar unde poti bea un frape cu 3 euro sau manca un toast cu 2 euro, dar si alte bauturi la preturi egale cu cele gasite la taverne sau chiar mai mici.


In acea zi vremea a fost frumoasa, dar marea era destul de agitata cu multe valuri, ceea ce nu prea a fost pe placul tuturor.


De la plaja Kavalikefta se merge spre stanga, se trece peste niste pietre mai mari si se ajunge la urmatoarea plaja mult mai mare, plaja Megali Petra.


Plaja are farmecul ei, are multe portiuni izolate unde poti face nudism, nu este aglomerata si poate fi o alegere minunata pentru relaxare in natura.


Valurile din acea zi ne-au cam tinut la mal, era destul de dificil sa iesi din apa, mai ales daca te duceai ceva mai departe, apa creste repejor, cam in 4-5 metri se face cam de 2 metri.


Dupa orele pranzului am parasit aceasta plaja, foarte frumoasa si cu imagini spectaculoase ale valurilor lovind pietrele de la malul marii. Pe drum spre plaja Kathisma am oprit pentru mancat la taverna Panoramic View, privelistea este absolut ademenitoare si te face sa iti prelungesti sederea la acea taverna. Mancarea este buna, la fel preturi acceptabile, fara nici o diferenta fata de preturile tavernelor din orase, si oricum ei aduc la fiecare portie garnitura de cartofi prajiti. Noi nu am ratat la fiecare masa aperitivul lor clasic, tzatziki, foarte bun in anumite taverne si doar bunicel in altele, oricum o portie este 3 euro si e suficient pentru 2 persoane. Pe drum am oprit pentru diverse nevoi fiziologice si am anuntati de ceilalti doi prieteni, erau pe scutere, ca plaja Kathisma este plina de sezloguri si nu ai linistea si intimitatea de pe plajele vizitate pana atunci, asa ca am facut cale intoarsa si ne-am dus la plajele din Vasiliki.


Avantajul in Vasiliki este ca nu sunt valuri, intrarea in apa este mai lina in unele portiuni si este destul de linistita, dar plajele sunt numai din pietre. Aici doi dintre prietenii nostri si-au incercat maiestria in ale pescuitului folosind momeala chifle si cascaval, rezultatul fiind 5 pesti, cam micuti pentru 7 persoane, asa ca tot la taverna ne-am luat cina.Urmeaza ultimele 4 zile pe insula Lefkada, timpul trecand foarte rapid pentru noi in aceasta vacanta.