Ne-am gandit ca la jumatatea vacantei sa facem si o aventura montana, am inceput prin a ne inchiria ATV-uri, doua le-am luat din Vasiliki, de la gazda noastra cu 15euro pe zi plus combustibil, iar noi am mers pana in Nidri, de unde am inchiriat al treilea ATV cu 20 euro. Diferenta a fost ca la 15 euro aveai conditia sa nu depasesti 120km, la noi numarul de kilometri fiind nelimitat. Dupa ce ne-am adunat, am mancat micul dejun si bineinteles contrele de rigoare, nelipsite pe toata durata vacantei, am plecat spre primul obiectiv propus in acea zi. Am plecat din Nidri dupa indicatoare spre cascada, am mers cam 3 km in total pana in parcare.
De aici am luat-o la picior pana la cascada, pe drum este un peisaj de munte stancos cu destul de multa vegetatie, singura problema a fost seceta care a mai scazut debitul apei si bineinteles spectaculozitatea cascadei.
La baza cascadei se putea face baie, apa atingea o adancime de 1.5m, nu era foarte rece, dar foarte limpede. Ne-am inghesuit la poze, vin destui turisti la acest obiectiv, dupa care am facut cale intoarsa catre ATV-uri. Am plecat mai departe spre Kolivata, nea Nicu gazda noastra, ne-a spus ca merita vizitat, asa ca am continuat drumul Vafkeri-Platistoma, dar unde am gresit drumul si ne-am trezit pe un alt drum inapoi spre Nidri.
Peisajul pe drum este spectaculos, urcand pe munte aveam in fata ochilor insulele din jur si marea linistita.
In golful din Nidri am zarit sute de barci neancorate la mal, creand o imagine fascinanta. O imagine ce nu am ezitat sa o imortalizam, dat fiind ca nu te intalnesti zilnic cu astfel de imagini in fata ochilor.
Ratand drumul spre Kolivata s-a trecut la schimbarea planului, ne-am intors o bucata de drum inapoi pentru a ne continua traseul spre Englouvi. Drumul era in munte cu multe serpentine, peisaje din ce in ce mai frumoase, altitudinea la care ne aflam crestea treptat, ajungand pana aproape de varful cel mai inalt al insulei de 1157m, unde se gasea o statie meteo.
Pe drum se gasesc indicatoare catre diverse manastiri, mai vechi sau mai noi, pamanturile sunt cultivate cu vita de vie si nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut chiar si un vultur rotind deasupra noastra. Drumul l-am continuat spre Agios Ilias pana in Vasiliki, de aici ne-am despartit, colegii de suferinta terminandu-si limita de kilometri, iar noi am mers pe drumul principal din vest pana la intersectia cu plajele Porto Katsiki, Egremni pentru a junge pana in cel mai sudic capat al insulei, Cape Dukato.
Drumul era proaspat asfaltat pe ultima portiune, foarte liber si incredibil de placut. Soarele arzator si adierea vantului crescand placerea plimbarii pe ATV.
La far imaginile sunt absolut fermecatoare, ai in fata ochilor insule muntoase, cred la fel de spectaculoase ca si Lefkada, iar partea vestica a insulei cu stanci abrupte aproape ca te infioara cand te apropii de margine, o lucrare maiastra creata de marea ce neincetat isi izbeste valurile de stancile calcaloare de secole.
Dupa ora 19.00 se lasa racoare, in zona de munte printre padurile de pini simti o diferenta de temperatura de cateva grade. Si cum nu e zi fara peripetii, aproape de Athani, adica la vreo 20km de Vasiliki ne-am trezit ca ATV-ul arata la combustibil de la 4 linii direct 1 linie sau 2, depinde daca urcam sau coboram. Am oprit in Athani pentru a afla cea mai apropiata statie de benzina si, bineinteles ca era tocmai in Vasiliki. Am trecut la apelul de urgenta si ne-am sunat unul din prieteni ramas in Vasiliki pentru a ne veni in intampinare pe drum in caz de ne opream definitiv. Problema s-a rezolvat aproape de Vasiliki, la Agios Petros, cam la vreo 4km de prima statie de benzina, si ne-am continuat drumul pana la Nidri sa predam jucaria.Ziua sase - croaziera cu Makedonia Palace
Ziua am inceput-o dis de dimineata pentru a fi in Nidri in jurul orei 9, pentru a ne imbarca pentru croaziera. Drumul dintre Vasiliki si Nidri dureaza cam 30 min. cu masina, iar pentru siguranta se poata lasa masina intr-una din cele 2 parcari ale orasului, gratuit.
In port se ajunge relativ usor, orasul Nidri fiind micut, aici gasind destul de multa lume si trei nave pregatite pentru croaziera. Traseul este acelasi, asa ca ne-am apucat sa intrebam pretul, toti aveau acelasi pret de 17,5 euro de persoana, dar am ajuns la 15 euro pentru ca eram 7 persoane si au lasat imediat la pret. Plecarea se face in jurul orei 10, ajunge pana in punctul sudic al insulei, Cape Dukato.
Din sud isi continua traseul pe partea vestica a insulei, este partea cea mai spectaculoasa a insulei, unde se poate vedea albastrul marii reflectat pe stancile calcaroase.
Avem o trecere rapida pe langa plaja Porto Katsiki, considerata una din cele mai frumoase plaje ale Marii Ionice si ale Greciei. 
Dupa o ora si ceva de mers cu vaporul, avem parte de prima oprire pe plaja Egremni, unde se poate face baie, se poate sari chiar de pe vapor, de la orice nivel, nimeni nu iti interzice nimic.
Plaja era goala, aveam sa ne dam seama dupa croaziera ca plaja este intre Egremni si Porto Katsiki. Cand am ajuns la plaja am descoperit diferenta intre nava Makedonia Palace si celelalte doua nave, in sensul ca, coborarea spre plaja la noi se facea la mal, iar la ceilalti rai lasat in apa langa mal, fapt ce micsora numarul celor ce coborau de pe vas.
Stationarea a fost de 30 minute, dupa care ne-am continuat traseul, s-a apropiat mai mult de plaja Porto Katsiki pentru poze si s-a indreptat apoi spre insula Kefalonia.
Oprirea pe Kefalonia a fost de 45 minute, timp in care aveai timp sa iti achizitionezi cateva suveniruri din port sau sa te plimbi pe micile stradute din jur.
In jurul portului sunt cateva taverne, nu prea aveai timp sa mananci, dar preturile erau ca cele de pe Lefkada, iar in market preturile erau la fel, mai ales la bere, era bautura pe care o cautam si costa 1 euro doza de 0,5l. In taverne si marketuri nu gasesti decat 3 sau 4 marci de bere si toate sunt facute in Grecia: Mythos, Amstel, Heineken, diferenta este ca in market dai in jur de 1 euro, iar la taverna dai in jur de 3 euro.
Drumul l-am urmat pana pe micuta insula Ithaka, unde am luat si masa de pranz, aici sunt cateva taverne care se anima odata cu sosirea navelor de croaziera, cursele fiind zilnice tot sezonul. Masa am luat-o la Oasis, preturile sunt mai mari pe aceasta insula, noi ne-am rezumat la placinta cu carne de pui si ne-am pastrat pentru a lua cina in Nidri.
Dupa masa ne-am pornit la drum si ne-am lasat leganati de nava ce se lasa in voia valurilor, fiind la un pas de a atipi, dar ne trezea capitanul care ne anunta diverse promotii la bauturile de la barul navei. Croaziera a continuat pana la pestera Papanikolau, loc in care se spune ca un submarin condus de un capitan grec s-a ascuns aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial de nemti. Pestera este in partea sudica a insulei Meganisi, o insula micuta aflata la 3,5 mile nautice de Nidri.
Insula Skorpios, loc pe langa care am trecut si unde am avut ocazia sa facem baie, este locul unde isi petrecea verile magnatul grec Onassis. Casa aflata pe insula este tipic greceasca, insula fiind plina de vegetatie, fiind un loc ideal pentru relaxare.
Intr-unul din golfurile insulei am oprit pentru o scurta oprire de 30 minute, timp in care aveam timp sa ne scaldam in apele limpezi. Plaja era foarte mica, nu erau decat vreo 3m latime si era delimitata de un gard inalt pentru a nu ajunge pe proprietatea Athinei Onassis, nepoata ce a mostenit o mare parte din avere.
In Nidri am ajuns in jurul orei 19, moment in care fiind cu doua masini, ne-am separat, unii preferand sa mearga direct in Vasiliki. Noi ne-am continuat petrecerea timpului mergand spre taverna Dimitrios, o taverna situata in satul Paleokatouna pe dealurile Nidri. Privelistea este absolut fermecatoare, de aici poti vedea orasul Nidri si chiar ultimele insulele vizitate in croaziera. Preturile sunt foarte bune, iar mancarea este delicioasa, chiar daca au feluri de mancare de tip grill si cateva feluri gatite. Portiile sunt generoase, tzatziki este urias, iar pe terasa se gaseste si un motan cersetor ce te ajuta sa iti termini mancarea din farfurie, in cazul in care nu reusesti sa mananci tot. A fost o zi frumoasa terminata in acelasi mod, fiind pregatiti pentru ultimele zile.Ziua sapte si opt - plaja Egremni, primitoare si fermecatoare
Aceste ultime zile le-am petrecut pe aceeasi plaja primitoare, faptul ca trebuie sa cobori 350 trepte si la intoarcere sa le urci nu mai este luat in considerare cand simti cum esti atras naturii.
Plaja este lunga si destul de libera, este locul ideal pentru relaxare, liniste si curata chiar daca pe plaja nu se gaseste nici un cos de gunoi. Acest loc impune respect si fiecare dintre noi nu si-a permis sa pateze aceasta frumusete a naturii cu deseuri.
In prima seara am facut o oprire la barul de la capatul scarilor, un bar ce iti ofera o priveliste superba, loc unde poti vedea apusul de soare si sa bei o citronada.
Muzica are si ea rolul ei in acest tablou, fiind aleasa parca sa intregeasca aceasta frumusete a naturii, ce se arata in toata splendoarea ei in fata ochilor nostri.
Seara ne-am luat cina la taverna Greco Levante, taverna ce isi are pozitia la cateva sute de metri pe drumul principal de la indicatorul spre Egremni. Oamenii sunt amabili, pozitia tavernei ofera un tablou remarcabil ce poate fi imortalizat cu ajutorul aparatelor foto, iar mancarea delicioasa cu portii uriase contribuie la incantarea pe care o lasa aceasta insula in sufletele noastre.
Dimineata ultimei zile ne-am petrecut-o unii la plaja, iar temerarii la scuba dive. Costul este de 50 euro de persoana, include echipament complet, un training teoretic, un training in apa aproape de locul scufundarii si scufundarea pana la aproape 10m adancime, timp de 40 minute. Fauna este remarcabila, diversitate de pesti, stele de mare si un peisaj marin stancos fermecator. Ultima zi de plaja am petrecut-o in acelasi loc dupa ora pranzului, doar ca acuma am lasat masina parcata la marginea drumului spre plaja, parcarea fiind de 4 euro pe zi, iar distanta pana la plaja fiind aproximativ egala.
La baza scarii sunt cateva sezlonguri cu umbrela, in rest plaja este goala, avand suficient spatiu pentru a ne gasi un loc la o distanta considerabila de alti turisti.
Apusul de soare l-am petrecut la terasa de pe plaja, o terasa simpla si primitoare.Fiind ultima zi de plaja am inceput sa simtim parerea de rau ca in 24 ore vom parasi aceasta insula, dar regretul a trecut cu o gura de retsina rece si un snacks, pentru ca orice suferinta trece prin stomac.
Odata cu apusul de soare s-a incheiat si aventura noastra pe insula Lefkada pe anul 2009, dar am ramas cu promisiunea ca vom reveni candva si poate vom petrece mai mult timp.
Apusul de soare a fost acompaniat de muzica de la bar, o melodie melancolica pe ritmuri spaniole fiind aleasa pentru acest moment, mai exact melodia Trista pena, provocand o tristete in cadrul grupului, adancind parca si mai mult regretul ca vacanta s-a terminat.
Ziua noua - drumul spre casa
Am plecat in jurul orei 12 din Vasiliki, am facut o oprire in Nidri pentru suveniruri, am mancat rapid la o taverna pe drumul spre Lefkada dupa care am parasit insula in jurul orei 16. Drumul l-am continuat spre Ioannina pana pe autostrada, si mai departe spre Salonic. Dupa Salonic am incurcat drumul, dar am reusit sa rezolvam si aceasta situatie, intrand in Bulgaria in jurul orei 22. Bulgaria am traversat-o intreaga noapte fara probleme, in jurul orei 5 ajungand la Giurgiu. Drumul spre casa intrase pe ultima suta, iar povestea noastra despre vacanta petrecuta pe insula Lefkada se incheie, dar urmeaza alte vacante si excursii la fel de interesante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu